Bancuri cu Ardeleni

26. Primăvară într-un sat din Ardeal. Doi ciobani stăteau pe cîmp cu oile. La un moment dat, vin nişte specialişti, cu nişte aparate sofisticate, şi încep să verifice temperatura solului, ca să ştie cînd să planteze porumbul. Cei doi ciobani, nedumeriţi de ce se întîmpla, se duc şi-i întreabă ce fac. La care specialiştii le spun că măsoară temperatura solului. La care unu' dintre ciobani răspunde:
- Păi bine, mă, acum 150 de ani, stră-stră-bunicul meu măsura temperatura cu fundul. Îşi dădea jos izmenele şi se punea cu c**ul pe pămînt, şi aşa ştia dacă să planteze porumbul sau nu… Vedeţi voi, ce făcea el acum 150 de ani cu c**ul voi faceţi acum cu capul.

27. Un ardelean e oprit de un poliţist, care îi spune:
- Daţi-mi numele şi prenumele.
- Ai înnebunit? Şi pe urmă cum mă mai numesc?

28. Un ardelean la casa de bilete din Gara de Nord:
- Trenul de Cluj de unde pleacă?
- Îmi pare rău, dar trenul de Cluj a plecat acum 10 minute!
- Daa? D-apoi unde a plecat?

29. Cum latră cîinii în Ardeal? "No, hau..."

30. Într-un compartiment de tren, un oltean şi un ardelean; la un moment dat, ardeleanul scoate o litră de palincă, slănină, pită, sfarmă o ceapă şi începe să mănînce, trăgînd din cînd în cînd şi din palincă... Olteanului i se face de o duşcă, dar cum să intre în vorbă? La un moment dat, văzînd că ţuica e pe terminate, îşi ia inima în dinţi şi se apropie de ardelean:
- Mă cheamă Radu!
- Apăi, no, dacă te cheamă, du-te...

31. Doi ardeleni lucrau la Edison şi trebuiau să pună un stîlp în pămînt. Şeful îi vede că au făcut groapa şi apoi au măsurat stîlpul şi pleacă. Cînd se întoarce, vede că au pus stîlpul şi unul dintre ei era sus pe stîlp şi măsura. Şeful, mirat, îl întreabă ce face, de ce îl măsoară, că doar l-a măsurat jos? La care ardeleanul nostru răspunde:
- Da, jos i-am măsurat lungimea, acum îi măsor înălţimea.

32. Coboară ciobanul de la munte să meargă la Sibiu. În gară, vede un chioşc şi cere o bere. Tipa îi dă o bere la cutie de tablă. Ciobanu' scoate brişca, crapă cutia şi bea berea. Bineînţeles că nu se satură şi mai cere una… O ciopleşte şi pe asta… Mai cere una, după care tipa de le chioşc:
- Baciule, cutia aia are un inel, trage de el şi se deschide, de-aia e făcut.
Se uită baciul nostru şi zice:
- Inelu' ăla e pentru ăia care nu au brişcă.

33. La ora de psihologie, profesorul (ardelean):
- Ştiţi de ce nu folosesc indienii degetul acesta? întreabă el arătînd al treilea deget de la mîna dreaptă.
Nimeni nu răspunde la întrebare.
- Fiindcă este al meu! continuă profesorul.

34. Doi ardeleni se întîlnesc pe un drum de ţară:
- Bună ziua, Ioane!
Se depărtează unul de altul, mergînd în sensuri opuse.
- Apăi bună ziua, Văsălie!
Se mai depărtează puţin...
- Apăi Ioane, un te du'?
Se mai depărtează puţin...
- Apăi mă duc la oraşu'...
Se mai depărtează puţin...
- D-apăi ce să faci tu la oraşu', măi Ioane ?
Se mai depărtează puţin...
- Apăi mă duc să-mi iau muiere !
Se mai depărtează puţin...
- Apăi Ioane, ia-ţi muiere faină că altfel o f**i singur!

35. Un oltean se întîlneşte cu un ardelean care ducea de legătoare o capră.
- Unde duci boul ăla? întreabă olteanul.
Contrariat, ardeleanul se uită spre animal termîndu-se de rîs, după care ripostează:
- Eşti chior, nu vezi că-i capră?
- Păi, eu cu capra vorbeam...

36. Un ardelean, un oltean şi un moldovean stăteau în sala de aşteptare a unei maternităţi. La un moment dat, se stinge lampa şi ca un făcut toate damele lor nasc dintr-odată. După ce vine curentul, apare moaşa şi zice:
- Vă rog să ne scuzaţi, dar, în zarva care a fost pe întuneric, s-au schimbat copii şi trebuie să apelăm la înţelegerea şi spritul dv. practic în a identifica copiii cui aparţin. Aşa că, domnule, îi spune ardeleanului, vă rog să poftiţi şi să ne spuneţi care credeţi că e al dv.?
Ardeleanul intră şi se uită la copii.
- Ăsta-i, spune el, arătînd spre un copil care era negru.
- Cum, domnule, chiar ăsta credeţi că e al dv.? De ce nu luaţi pe unul din cei doi albi?
- Dar ce? Credeţi că îmi trebuie un moldovean sau un oltean?

37. Zice-se că un ardelean se duce să se dea cu paraşuta. În avion, instructorul îl învaţă cum să procedeze:
- Apoi după ce te arunci matale din avion, numeri pînă la zece şi tragi de sfoara asta să se deschidă paraşuta.
"No binie" zise ardeleanul nostru şi sări din avion. Instructorul priveşte din avion cum nea' Ghoerghe se duce jos ca pietroiul, fără ca paraşuta să se deschidă. Avionul face stînga'mprejur şi aterizează. Instructorul se aruncă într-un Jeep într-o căutare disperată pe cîmpul plin de căpiţe de fîn. Într-un final, aude un zgomot dintr-o căpiţă. Cînd se apropie de locul cu pricina, îl aude pe nea' Gheorghe murmurînd în căpiţă:
- Apoi no mă rog frumos nouă, ... , apoi no mă rog frumos zece, şi nea' Gheorghe trage cu sete de sfoara paraşutei.

38. Traversînd o stradă, un ardelean este izbit de o maşină, dar nu păţeşte nimic. Totuşi, şoferul îi pune cîteva monede în mînă ca să împace lucrurile. Încîntat, ardeleanul i se adresează:
- Veniţi des pe aici, domnule?

39. - Găinile astea sînt de la noi sau din străinătate? se întreabă un ardelean la piaţă.
- Dar de ce vă interesează? Vreţi să le mîncaţi sau să le ţineţi de vorbă?

40. Doi ardeleni privesc la ProTV. Se transmit ştirile de la ora 8, unde o femeie vrea să se arunce de la ultimul etaj al unei clădiri.
- Pariez pe cinci mii de lei că se aruncă, spune primul ardelean.
- De acord, spune al doilea ardelean.
Femeia se aruncă totuşi şi al doilea ardelean scoate portofelul, dar primul ardelean nu vrea să primească banii:
- Ştii ce? Eu am văzut şi ştirile de acum două ore.
- Şi eu, spuse primul ardelean, dar nu credeam că se va arunca şi a doua oară!

41. Un ardelean ia trenul de la Bucureşti spre Cluj. În compartiment urcă doi olteni şmecheri. Cum lor le cade fisa repede, îşi dau seama că au de-a face cu un ardelean. Se gîndesc cum să se distreze pînă la Cluj.
Oltenii: Ardelene, spune doi!
Ardeleanul: Doi.
Oltenii: Să ne pupi în c*r pe-amîndoi.
Rîsete, comentarii, etc. Mai trec 100 km.
Oltenii: Ardelene, spune doi!
Ardeleanul: Doi.
Oltenii: Să ne pupi în c*r pe-amîndoi.
Rîsete, comentarii, etc. Faza se mai repetă de cîteva ori. Cînd sînt aproape de Cluj, ardeleanul zice:
- Spuneţi patru!
Stau oltenii, se gîndesc, apoi spun:
- Patru!
- Să o f**i pe mă-ta!
- Da' nu se potriveşte!
- Las' că o potriviţi voi cu mîna!

42. Ce-au făcut ardelenii cînd au văzut prima dată avionul? S-au dus în pădure să-i caute cuibul!

43. Un bade ajunge din întîmplare pe plajă la nudişti, în timpul unui concediu agrar, şi se uită cam de multişor la un tip care făcea flotări; după un timp bunişor se apropie de el şi îl opreşte din activitate zicîndu-i:
- Ho, bă, opreşte-te că doară fătuca ţ-o fugit de mult de su'tine…

44. Un ardelean şi un lepros stau în închisoare. La un moment dat, leprosului îi cade o ureche... o ia şi o aruncă pe geam. După un timp, leprosului îi cade nasul... îl ia şi îl aruncă pe geam. După un timp, leprosului îi cade un deget... îl ia şi îl aruncă pe geam... Ardeleanul nu mai suportă:
-No, dupa cum bag de samă, 'mneata vrei să evadezi!

45. Legea lui Arhimede - varianta ardelenească:"Un lucru cioflincat într-un tău pociomostăşte hapt atîta apă pont cît îi tarhetu' lui."

46. Nişte savanţi mergeau prin Apuseni. La un moment dat, văd chiar în mijlocul drumului un c***t. Se opresc şi încep să se certe - dacă e de bărbat sau de femeie. Trece pe acolo un cioban. Îl opresc şi îi cer să medieze conflictul. Ciobanul stă, se uită atent la c***t, îl inconjoară, după care zice: "Apăi îi de bărbat !" "Dom'ne, dar cum poţi fi atît de sigur?" zic savanţii. "Apăi, 1: femeile sînt mai ruşinoase, nu s-ar căca chiar în mijlocul drumului, s-ar duce într-un tufiş; 2: după distanţa dintre c***t şi urma de pişat, e limpede că e de bărbat; şi 3: apăi eu l-am făcut !"

47. Doi ardeleni la cîmp...
- Ioane! Vezi că-ţi f**e unu' nevasta'n cucuruz!
- D'apăi ce, îi cucuruzu' meu? E-al CAP-ului!

48. Horea se afla în faţa moţilor înfuriaţi, înarmaţi cu furci şi coase.
Horea: Apăi mai răbdăm, moţii miei, să murim noi de foame şi grofii să huzurească pe spinarea noastră?
Moţii : Nuu, Horea, pe ei!
Horea: Apăi mai răbdăm, moţii miei, ca noi să trăim în frig, în cocioabe, în timp ce grofii au palate?
Moţii : Nuu, Horea, pe ei!
Horea: Apăi mai răbdăm, moţii miei, ca noi să n-avem nimica, iar grofii să piardă banii noştri pe la jocuri de cărţi prin cazinourile din Europa?
Moţii nimic, linişte mormîntală! Horea e descumpănit şi se uită la un moţ mai bătrîn care într-un tirziu îi zice:
- Horea, dragul tatii, nu fi aşa mîniat, poate că nu i-o intrat tromfu'! (în Ardeal, tromf =atu la jocuri de cărţi)